Azi…

languageoftheheart86 — Sun, 04 Oct 2009 07:25:59 +0000

Inca nu am fost parasit de raceala ce m-a,,adoptat”inca de acum 4 zile,dar se simte o imbunatatire sa spun considerabila. Dar sa nu mai lungesc vorba,pentru ca oricum nimic din ce simt si cum ma simt nu va interesa pe nimeni,din randul cititorilor. Ieri la jurnalul de stiri am vazut inca o data o dovada clara ca lipsa cuvantului uman,din vocabularul romanilor lipseste cu desavarsire,la noi in tara. Si am sa exemplific cum am ajuns la aceasta concluzie si de ce am specificat ca doar la noi in tara. Pai in prima faza printre cateva stiri lipsite de importanta si incarcate de politicieni,care se joaca de-a politica…am vazut o stire care pot sa spun ca m-ar fi lasat masca in momentul in care as fi fost sosit in tara aceasta pe post de turist. Dar in conditiile in care sunt,,legat de glie” de 23 de ani,nu mai am astfel de stari pentru ca m-am obisnuit cat de incarcat de indiferenta e poporul roman. Acum sa va spun exact despre ce este vorba,intr-un oras(numele orasului conteaza mai putin,pentru ca in toate orasele din Romania,e la fel) pe o anume strada ingusta,un om zacea sau poate era beat(ca nah se mai intampla) se afla cazut sau se,,odihnea” in mijlocul drumului si cativa cetateni il priveau nepasatori,pe langa el au trecut o semanatoare si cateva masini.Dar nimeni nu s-a oprit macar cu,,scarba” care ne caracterizeaza sa facem un bine,sa il traga pe trotuar in cel mai rau caz. La polul celalalt avem un ,,inger” asa a fost numit de americani,Horia Cretean…care a inteles ce inseamna sa fi uman. A ,,invins” flacarile pentru a salva viata unui copil si nu pentru a se face cunoscut intr-o tara care oricum il trata ca pe un roman,ci doar pentru ca este unul dintre putini oameni cu suflet.Acesta este semnalul,ca trebuie sa incepem sa ne pese,daca stam nepasatori…maine ar putea sa fie luat dintre noi,una din persoanele dragi,doar datorita faptului ca nu ne pasa.

Stau…

languageoftheheart86 — Sat, 03 Oct 2009 14:32:58 +0000

o floare din vara ce-a trecut

Stau pe un scaun de birou,unde ma incearca o raceala ambalata in plictiseala zilei de sambata. Pasind cu gandul printre ruinele de plictiseala gasesc astazi o zi frumoasa de toamna. Ma uit pe geam si parca nu constientizez unde…cum si cand a plecat vara ce pana acum ceva timp ne incalzea pana la disperare. Astazi parca mai fericit ca ieri,am dat curs unei,,invitatii” din partea propriei persoane sa imi activez un blog in care sa scriu despre orice si oricand. Pana in prezent am mai avut tentative dar le-am abandonat pe parcurs,dupa ce scriam 3-4 articole imi pierdeam motivatia. Incepand de azi sper sa nu mai renunt atunci cand ma va plictisii,trecand starea de nou.

Decupez vise...visand la tot si transformand visele in tot

Azi…

Stau…